Daca durerea este veche (de multi ani) si nu si-a modificat caracteristicile (frecventa durerilor, intensitatea, durata, etc) este foarte probabil sa fie o cefalee banala (fara cauza cunoscuta si fara efecte, altele decit discomfortul pe care ni-l da).
[[Atentie, parerea uzuala a pacientului este: daca dureaza de mult timp, este grav; fals, lucrurile stau exact pe dos, cu cat mai vechi simptomul, cu atat mai putin periculos – daca nu si-a modificat caracteristicile]]
Daca durerea este recenta si a devenit tot mai intensa, de durata mai lunga etc, atunci el va decide ca durerea de cap trebuie investigata si de aici incepe o adevarata „nebunie” pentru ca el, medicul de familie, nu are cunostintele necesare pentru a putea pune un diagnostic si este obligat sa trimita pacientul la divesi specialisti din alte domenii medicale.
De aici incolo diagnosticul urmeaza numerosi pasi. Va fi evaluat de un chirurg cerebral, un chirurg spinal, un medic internist, un oftalmolog, un ORL-ist, medic de boli infectioase, un neurolog, etc. Fiecare din ei trebuie sa lamureasca daca pe domeniul lui exista o afectiune care sa poata explica simptomul pentru care pacientul s-a prezentat la medic.
Daca exista, atunci trebuie sa incerce sa o remedieze (tratamentul cauzei durerii); daca nu, trimite pacientul mai departe la un alt specialist. Cind s-au exclus toate posibilele cauze, se trage concluzia ca este vorba de o cefalee idiopatica (fara cauza evidenta) si se prescrie un tratament medicament sau care sa amelioreze durerea. De asemenea, exista anumite suplimente alimentare care pot ameliora durerea, insa acestea de obicei nu sunt recomandate de medici.
Daca nu se procedeaza asa, in cel mai bun caz nu se va rezolva problema, iar in cel mai rau caz pacientul poate sa moara. Cum? Sa aiba o tumora cerebrala, sa aiba o meningita etc., care, netratate pot provoca dezastre.
Care este concluzia pacientului care este trimis de la un specialist la altul si fiecare ii spune: „pe domeniul meu nu e nici o problema”?.
Ajuns la finalul plimbarilor pacientul trage de obicei concluzia ca: „nu i s-a pus nici macar un diagnostic”, ca durerea este tot acolo si ca tratamentul pe care l-a primit in final putea sa si-l administreze si singur fara faca atatea investigatii „inutile” (dupa parerea lui), fara sa consume timp si bani.
Pe scurt ca „medici prin mainile carora a trecut sunt ori prosti ori talhari”. Realitatea este alta: fara acest periplu s-ar fi putut neglija numeroase afectiuni tratabile, unele grave, s-ar fi putut pierde vieti.
Din fericire, de obicei, lucrurile se pot rezolva mult mai usor, in pasi mai putini.
Sa analizam un pic si eventualitatea in care medicul priveste cu usurinta acest modest si foarte frecvent simptom (durerea de cap) si o trateaza din start ca pe o durere idiopatica (banala, fara o cauza clara).
Ii recomanda pacientului un tratament contra durerii. Pacientul il ia, se simte mai bine o perioada de timp (tratamentul a mascat durerea), timp in care boala serioasa pe care o avea a evoluat, iar la momentul prezentarii din nou la medic se afla deja intr-o stare grava. Cum este privit medicul? In cel mai bun caz drept „prost”.
Ce este de facut?
Sa trimiti toti pacientii cu durere de cap la diversii specialisti, ca sa nu neglijezi cumva un posibil caz grav, ascuns sub acest simptom? Daca medicul ar face asa, inseamna ca marea majoritate a noastra ar suporta un sir nesfarsit de investigatii, ar consuma timp si bani absolut inutil. Doar el poate decide daca are rost sau nu !
Si atunci care este solutia?
Sa ne alegem cu grija medicii pe criteriul profesionalismului si experientei lor si sa avem incredere in ei, adica sa le urmam cu sfintenie sfaturile, chiar daca nu vom intelege totdeauna rostul lor. Va reusi medicul nostru sa ia totdeauna cea mai buna decizie in situatia noastra? Da! In imensa majoritate a situatiilor, asta insemnand mult peste 99%.
Dar nu totdeauna! Exista un aforism care spune: „Singurul lucru absolut sigur in viata este acela ca intr-o zi vom muri”. Daca doriti sa aveti un medic care ”le vede pe toate, le aude pe toate, le stie pe toate” indreptati-va cu gandul la Dumnezeu. Medicul este doar un om care are cunostinte limitate si puteri doar in limitele puterilor omenesti!
Iata si o istorie reala din dec 2013. O tinara atleta romana (29de ani), campioana la tenis de masa, care traia de mai multi ani in Franta, cu o durere de cap recenta, atat de banala incat nu a luat-o in seama la inceput.
Cind a devenit intensa si a alarmat-o s-a prezentat la medic. Au reusit sa puna diagnosticul de meningita si a murit, dupa putina vreme, in spital, in Franta, in ciuda tratamentului instituit (date prezentate de mass-media).
Concluzii: chiar daca meningita este de obicei tratabila si nu duce decat rareori la deces, chiar daca pacientul este tanar si perfect sanatos in rest, deci mult mai greu de doborat de boala, chiar daca se intampla in Franta, evolutia nefavorabila si chiar decesul raman mereu o posibilitate.
Inca o remarca!
Nici un reporter din mass-media (si stirea a fost difuzata pe toate canalele audio si video) nu si-a permis sa isi puna intrebarea retorica „cine este oare vinovat?” (Intrebare pe care o pun mai mereu atunci cind asemenea lucruri se intampla in Romania). La aceasta ultima remarca nu voi face nici un comentariu, voi pune insa, si eu, o intrebare: ”de ce ar trebui sa fie vinovat cineva de faptul ca o persoana se imbolnaveste si ca medicul nu poate salva pacientul”.
