Poate ai auzit, poate nu, dar exista o modalitate mai holistica de superinvatare, testata si verificata de multa vreme, si anume sugestopedia. Partea cea mai atractiva a metodei este ca nu doar inveti repede, dar si uiti greu, asa ca nu stiu cine nu si-ar dori sa aiba o astfel de unealta la indemana. Si mai ales, oare cei care stiu de ea – de ce nu o folosesc? Poti s-o folosesti in dezvoltare personala, in a invata lucruri noi rapid, limbi straine in timp record si asa mai departe.
Sugestopedia
Si pentru putina informare, sugestopedia nu e o gaselnita noua, desi a fost elaborata mai amplu in 1960 de catre psihiatrul bulgar Gh. Lozanov in cadrul Institutului de Sugestologie din Sofia. In scoli din Bulgaria s-a adoptat aceasta metoda de predare, iar elevii reuseau sa asimileze in doar 2 luni materia unui an intreg. De asemenea in alte centre de sugestopedie de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice s-au dezvoltat programe speciale pentru limbile straine si s-a ajuns la concluzia ca poti invata o limba straina intr-o luna, insa e posibil chiar si mai repede, pana la un randament maxim de chiar 3000 de cuvinte pe zi, asta in conditiile in care dintr-o limba se folosesc in mod activ cam 2500-3000 de cuvinte. Treaba si mai interesanta este ca prin sugestopedie rata de retinere este de 88% dupa 6 luni si 57% dupa 22 luni. Asta in conditiile cand daca noi participam la un seminar sau curs in mod clasic (adica vegetand pe scaune) si fara implicare totala vom uita in 4 saptamani peste 90% din ce am auzit acolo, si asta cu indulgenta.
Totusi ramane o mare nebuloasa cum de aceasta metoda, dupa asa rezultate fantastice pe unde a fost adoptata ea in lume, este atat de putin folosita astazi, dupa mai bine de 50 de ani de la implementare. Mi s-ar fi parut normal ca ea sa exista astazi in toate scolile. Dar asta este o alta poveste.
Ce este sugestopedia ca si compozitie “chimica”?
E un amalgam intre: yoga, muzica, invatare in somn, psihologie, fiziologie, hipnoza, autogenie, drama si parapsihologie. Pentru o buna pregatire anterioara focusul central este pe antrenamentul in concentrare, vizualizare, memorie fotografica, metode de respiratie si meditatie. De fapt in sugestopedie se pun cap-coada informatii si metode ce tin de modul in care intregul nostru ansamblu (corp, minte si spirit). Latura parapsihologica are la baza informatii care sunt deja astazi cunoscute si chiar folosite in multe domenii, precum si in NLP (programare neuro-lingvistica). Am sa va reamintesc de un topic preferat si anume paralela dintre contient/subconstient.
De exemplu noi avem depozitul nostru central subcontientul care acumuleaza permanent informatii despre care nu avem habar in mod constient, insa ele exista si se acumuleaza constant. Problema se pune cum sa le accesezi. De fapt despre asta este vorba si in sugestopedie, daca noi am fi capabili sa ne accesam biblioteca subconstienta nu doar ca am deveni niste superputeri, dar nici nu s-ar mai pune problema de timp lung irosit pentru a invata lucruri aparent noi. Astfel noi inregistram permanent informatii, atat de natura subliminala, cat si intuitiva sau telepatica. Ele toate se scurg in subconstentient si contribuie la dezvoltarea paternului nostru intr-o relatie de lunga durata, respectiv la crearea hartii noastre mentale.
Muzica este un element de asemenea primordial in sugestopedie. Astazi se cunoaste faptul ca anumite note muzicale si muzica anumitor compozitori duc la randamente mult crescute de invatare, si nu numai, astfel metoda a ajuns sa fie folosita si in sanatate. Muzica baroc, precum Bach, Vivaldi, Handel, Corelli, este considerata de exemplu una dintre cele mai benefice in invatare.
Tonalitatea, ca parte semnificatica a comunicarii, are si ea efect direct pe eficienta sau respectiv scaderea invatarii. Cat despre respiratie, ea e cruciala in optimizarea sistemului nostru energetic pentru a se alinia optim in procesul de invatare. As aminti aici ca pana si marele nostru ezoteric Mircea Eliade, care a fost totodata un mare yoghin, afirma importanta respiratiei ritmice si mai ales a retinerii aerului in plamani atunci cand vrei sa intri in starea de receptie intensificata. Doar si prin mentinerea ritmului respiratiei cu ritmul de citire al unui material pe tonul potrivit iti poate creste invatarea cu 78%.
Cred ca te-am captat suficient despre date “mai” teoretice si esti nerabdator sa afli cateva secrete din culise si cum poti sa aplici sugestopedia in viata ta.
Am pregatit o sedinta adaptata, usoara de testat de acasa si cu care poti incepe inca de acum. Pune la incercare metoda si vezi ce se intampla. NU abandona pana cand nu pastrezi un ritm de cateva zile pentru a da sansa maxima metodei de a-ti arata adevaratul potential. Iar daca vei continua astfel atunci intr-un interval de cateva luni pana la un an poti dezvolta cresterea capacitatii de memorare semifotografica pana la retinerea unei pagini prin simpla vizualizare a ei. Si e doar un exemplu despre cate alte beneficii poti obtine prin maestria tehnicii de invatare accelerata. Desigur, modelul de mai jos este o schita si sunt multe alte detalii care nu pot fi cuprinse intr-un articol, insa iti deschide usa catre o noua dimensiune despre invatare si adoptand chiar si o parte din cele scrise mai jos poti obtine rezultate extraordinare in dezvoltarea abilitatilor de superinvatacel.
Transcendența șchioapătă sau cât de adevăr e adevărul care mângâie
Există un dat cultural pe care-l acceptăm fără vreo analiză prealabilă. Așa ca un fel de axiomă pe care psihicul nostru nu concepe să o analizeze. Cum ar fi, de pildă, ideea că adevărul, ori dacă vreți Adevărul, nu este accesibil existenței lumești, nu este accesibil vieții, ci se descoperă abia dincolo. Ei bine, dacă nu e așa?
Se pare că prima justificare de acest fel vine din antichitatea grecească când, nemulțumiți de posibila moarte a lui Socrate, discipolii lui s-au potolit abia când li s-a spus că, în fapt, decesul lui Socrate nu e altceva decât un salt calitativ către locul în care Adevărul poate fi descoperit, ori în care Adevărul se descoperă.
Ce fundament avea afirmația de dinainte? Ce alt fundament decât cel de consolare, de mângâiere? Și e oare adevăr afirmația care mângâie? Se pare că da. Și nu e orice fel de adevăr, ci unul erotic. Citeam undeva că Eros mai înseamnă și „Răzbătător”. Mângâierea e erotică și, în același timp, răzbate.
Dacă ar fi să existe un sens al vieții, zic că ar fi cel al adevărului erotic (încă o ipoteză de prost gust). Nu de alta, dar întrece și apare după încercarea tuturor celorlalte feluri de adevăr. Asta nu însemnă însă că adevărul e dincolo de noi, așteptându-ne răbdător în transcendență, decât dacă ne mângâie o asemenea afirmație.
