“Concediul” și “vacanța” par a fi la prima vedere doi termeni care definesc unul și același lucru, însă pot căpăta diverse nunațe în funcție de vârsta, profesia și religia individului care la rostește.
Oamenii până la vârsta de 18-19 ani a căror principală ocupație este școala, folosesc termenul de “vacanță” pentru a defini perioada de timp în care pot să stea și să nu facă nimic ce ține de cursuri și teme. Această perioadă poate să difere între o săptămână și trei luni.
Deseori “vacanța” este asociată cu alți termeni cum ar fi “excursie”, “tabără”, “trip”. “Vacanta” este un termen care are ca scop simpla deconectare de la activitatea zilnică și uneori cheltuitul banilor părinților pe distracție departe de casă.
De la 19-20 de ani până la 25-26 de ani când oamenii sunt studenți, nu folosesc termenul de “vacanță” pentru a defini relaxarea. Pentru unii este perioadă de studiu pentru promovarea examenelor restante, pentru alții este pregătirea pentru unele specializări, însă pentru majoritatea este prima tangență cu piața muncii.
Fie că se angajează cu jumătate de normă pentru a putea merge la mare, fie că sunt plecați în străinătate cu programul “work and travel”, majoritatea studenților văd vacanța ca pe o oportunitate de exersa meseria pe care o studiază sau de a exersa o meserie de care în viitor trebuie să se ferească. Aici vedem “vacanța” ca pe o perioadă productivă.
De la 26-27 de ani în sus, când majoritatea oamenilor încep să lucreze cu normă întreagă, când trebuie să se înterțină din propriul salar și când trebuie să aducă bani în familie, în afară de weekend-uri și sărbători legale, pentru ei nu există alte vacanțe.
Așa a apărut conceptul de “concediu”. Un fel de mini vacanță, de obicei, departe de casă, evident plătită în funcție de durată și cel mai important împreună cu familia. Concediul este o gură de aer, este deconectarea de serviciul stresant și consolidarea relațiilor dintre membrii familiei.
Religia poate avea și ea o influență în stabilirea vacanțelor și a concediilor. O parte din sărbătorile legale sunt și religioase, o parte din vacanțele școlare există din același motiv, iar ce e și mai interesant e că unii oameni organizează tabere, excursii și pelerinaje pentru consolidarea credinței lor. Eu nu le-aș numi neapărat vacanțe/concedii de relaxare și deconectare pentru că uneori ele sunt un plus de activitate la activitatea de zi cu zi.
Există domenii de activitate pentru care nu există termenii enumerați mai sus. Un exemplu ar fi meseria de fotograf. Ca și fotograf care lucrezi la comandă (pe contracte) ai libertatea de-ați alege perioada în care să lucrezi.
Există zile de lucru pe teren și zile de lucru acasă. În afară de câteva zile pe an în care tragi ca un erou, restul sunt zile când muncești după bunul plac, adică după deadline . Pentru un fotograf un “concediu” la mare nu e neapărat concediu. El oricum are aparatul foto cu el.
Fie că fotografiază un client, fie că fotografiază familia, pentru el este aceeași muncă. Deseori clientul îl duce în locații exotice pentru a surprinde unele fotografii, deci el are relaxare la locul de muncă. Pe scurt, fotograful este într-un concediu permanent în care el se relaxează muncind.
