Cu privire la impactul maternitatii asupra parcursului profesional al arhitectelor, rezultatele Women in Architecture Survey 2017 arata cel putin ingrijorator.
Am ales rezultatele din UK, pentru ca folosim destul de des ARB / RIBA ca reper de bune practici. Concluzia este ca:
83% dintre arhitecte considera ca a avea copii le-ar dezavantaja din punct de vedere profesional.
72% dintre arhitecte sunt nevoite ca dupa concediul de cresterea si ingrijirea copilului sa demisioneze pentru a cauta un job cu program flexibil, sa accepte o pozitie inferioara sau sa porneasca pe cont propriu pentru a putea jongla mai eficient cu familia si activitatea profesionala.
Evident, toate variantele reprezinta un regres din punct de vedere profesional si financiar, pentru ca toate variantele se traduc prin responsabilitati mai mici si / sau lucrari mai putin reprezentative.
4% dintre arhitecte nu vor mai avea un job la care sa se intoarca dupa concendiul de maternitate.
Asa ca..
75% dintre arhitecte nu au copii.
Jane Duncan atragea atentia din 2013 ca un procent mare de femei parasesc profesia. Ca distributie a sexelor in profesie, 44% dintre studentii la arhitectura sunt femei, insa doar 23% dintre arhitectii seniori sunt femei, iar pentru pozitii de forta in birouri de proiectare importante procentul de arhitecte scade spectaculos la 12%.
Putem concluziona deci ca la un moment dat, in parcursul lor profesional, femeile vor avea de ales intre a fi arhitecti si a fi mame.
SITUATIA DIN ROMANIA
Nu avem studii similare pentru Romania, insa situatia e cu siguranta mai dificila decat in UK.
Cate dintre arhitecte si-ar mai gasi postul intr-un birou mare de proiectare dupa concediul de maternitate?
Cate dintre birourile mici si-ar mai permite sa plateasca o arhitecta la intoarcerea din concediul de maternitate?
Cate dintre arhitectele care profeseaza pe cont propriu ar mai avea vreun client dupa concediul de maternitate?
Intr-o profesie care respira program non-stop si implicare 100%, arhitectul aflat in concediu de cresterea si ingrijirea copilului este expus mai multor riscuri si mai susceptibil de a parasi profesia daca riscurile depasesc beneficiile.
SUPORT LEGAL
Pentru a compensa vulnerabilitatea financiara, statul plateste o indemnizatie lunara pentru cresterea copiilor pe care a prevazut-o libera de sarcini. Aceasta indemnizatie este conditionata de lipsa veniturilor obtinute din activitati profesionale.
Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului
Art. II (1) Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se scutesc de la plată.
Avand in vedere ca finantarea OAR din cotizatii este instituita prin legea 184/2001, aceasta cotizatie este asimilabila obligatiilor fiscale si parafiscale.
Din articolul sus-mentionat rezulta ca statul e dispus sa renunte la contributiile persoanelor cu drepturi la indemnizatie pentru cresterea copilului, intentionand sa directioneze acea suma spre compensarea lipsei veniturilor obtinute din activitati profesionale.
OAR ar trebui sa vina in ajutorul membrilor aflati intr-un moment vulnerabil, in care nu pot profesa si deci nu pot beneficia nici de drepturile ce decurg din statutul de membru.
Un arhitect cu dreptul de semnatura suspendat nu genereaza pentru OAR cheltuieli administrative, asa ca plata cotizatiei pe perioada suspendarii la cerere este mai degraba o masura punitiva decat una de retentie in organizatie.
In cazul mamelor care beneficiaza de indemnizatie pentru cresterea copilului, nici macar nu vorbim despre o suspendare benevola, ci despre una la care suntem obligate pentru a beneficia de un drept castigat de-a lungul intregii activitati profesionale, prin plata contributiilor la stat.
IMPACT BUGETAR
Propunerea de scutire de la plata cotizatiei pentru parintii aflati in concediu postnatal nu ar fi o masura de protectie sociala, ci o propunere de retentie a unei categorii defavorizate in interiorul organizatiei.
Cu referire la buget, am avea o scadere a incasarilor din cotizatii cu valoarea corespunzatoare unui numar estimat de 30 de membri suspendati / an, de pus in balanta cu pastrarea pe termen lung in organizatie a unei parti din cei 20-30 % predispusi sa paraseasca profesia. Privind din aceasta perspectiva, nu vorbim despre o pierdere la buget, ci despre o propunere sustenabila.
