Codul estetic are multe chipuri in functie de tara, comunitatea sau etnia care-l adopta. Cel mai des facem referire – cu un zambet ironic in coltul gurii – la formele rubensine. Ne amintim apoi de picioarele maltratate ale chinezoaicelor pentru a ramane la dimensiuni infantile. Sau de recorduri precum cel stabilit de femeia cu cea mai mica talie din lume, vreo 30 si ceva de cm, daca nu ma insel.
Apoi, in lumea occidentala, masura 0 este idealul dupa care tanjim, insa in acelasi timp intelegem ca o greutate atat de mica nu este prea sanatoasa, ca anorexia poate fi fatala, ca standardele impuse de moda duc la grave dezechilibre alimentare. In timp ce incercam sa mentinem o greutate sanatoasa, intre sub- si supra- ponderabilitate, in alte parti ale lumii, obezitatea este caracteristica principala a unei femei atragatoare. Acest lucru se intampla in Mauritania.
In Mauritania, fetitele sunt trimise in ferme de ingrasat. Lor li se spune ca, atunci cand se vor intoarce, vor fi niste femei frumoase. Ca vor cunoaste alte fete si vor manca dulciuri. Taberele sunt organizate undeva in desertul Sahara, in locuri izolate. Si asa cum unii sunt supusi la munca silnica, in lagare, aici fetele trebuie sa manance. Si sa manance. Si iar sa manance. Practica aceasta sinistra a mancatului intensiv poarta numele de leblouh.
La micul dejun, fetele servesc cantitati imense de lapte de capra, couscous uleios si un amestes de cereale cu apa. Ele sunt supravegheate si batute daca refuza hrana. Iar daca vomita, sunt puse sa manance ceea ce au eliminat.
De unde aceasta perceptie pentru obezitate ca semn al frumusetii? Se pare ca originile sunt vechi. Maurii veniti aici in urma cu secole au impamantenit idealul acesta intrucat, pentru ei, o sotie obeza era marturie a prosperitatii barbatului. In timp ce restul populatiei murea de foame intr-o tara desertica, cei care-si permiteau sa manance cat sa ajunga obezi erau admirati si respectati. Pana de curand totusi, existau anumite semnale cum ca idealul de frumusete incepea sa se schimbe. In 2003, o campanie finantata de guvern milita impotriva abuzurilor asupra copiilor si avertiza in legatura cu riscurile pe care obezitatea le reprezinta pentru sanatate. De asemenea, influenta occidentala care a inceput sa patrunda prin intermediul muzicii pop si a posturilor de televiziune frantuzesti incepea sa se faca simtita, iar femeile incepeau sa tina diete. Insa in 2007-2008, odata cu lovitura militara care a adus la putere o junta, progresul inregistrat a fost sistat. Noua oranduire propovaduieste intoarcerea la traditii. Care presupun ca femeia sa stea acasa, sa faca copii si sa fie pentru sotul ei un pat moale si confortabil. Ar trebui remarcat faptul ca doar femeile sunt obeze, barbatii fiind mai degraba slabi.
Traditia in Mauritania presupune ca femeia trebuie sa fie obeza. Barbatii de aici gasesc ca straturile adipoase care se revarsa sunt atragatoare. Iar asociatiile non-guvernamentale dau niste cifre ametitoare: 50-60% dintre fetele din mediul rural si 20-30% din mediul urban sunt hranite fortat. Pentru fiecare fata trimisa in “tabaraâ€, proprietarii afacerii incaseaza echivalentul a 155 de dolari. Fetele ajung sa aiba un aport caloric de 14000-16000 de calorii pe zi, in timp ce necesarul pentru varsta lor este de 1500. In cazul celor care se ingrasa lent sau greu, se apeleaza inclusiv la portii intregi de grasime animala pura.
Calaii acestor stabilimente sustin ca tot ceea ce fac este pentru binele fetelor care ar ramane nemaritate fara aportul lor pretios. Atunci cand fetele nu sunt trimise in tabere, un fel de “specialista in ingrasare†vine la domiciliu. Ironia face ca Mauritania sa se afle pe un continent asociat, in mod traditional, cu inanitia, cu populatii intregi care mor de foame.
Obezitatea fortata nu este singura problema a acestor fete, ci se leaga de alta. Ele sunt fortate, in majoritatea lor, sa se marite intre 12 si 14 ani. Cumva cele doua sunt legate: fetele obeze par mai mature decat varsta lor reala si astfel apte sa ramana insarcinate si sa nasca. O fata zvelta este o rusine pentru familia ei si ii va fi aproape imposibil sa se marite.
Cum arata idealul feminin aici: abdomenul unei femei trebuie sa se reverse, coapsele trebuie sa fie enorme, iar gatul trebuie sa fie si el acoperit de grasime. Semnul suprem al frumusetii insa il constituie insa vergeturile de pe brate. Daca la intoarcerea din tabara, fetele au vergeturi pe brate, parintii vor plati o suma in plus, ca un fel de bonus. Cele care au ajuns la acest ideal traiesc cumva intre revolta si resemnare. Pe de o parte, se plang de faptul ca gafaie atunci cand merg, ca nu se pot misca, ca se simt rau si au tot felul de probleme de sanatate, iar pe de alta se tem ca barbatii nu le-ar placea la niste dimensiuni normale. Fiind obeze, simt ca au in posesia lor un instrument cu care sa domine. Si nu e vorba numai de barbati. Ci de faptul ca ar fi respinse de intreaga comunitate, ar pierde respectul tuturor daca ar decide sa-si schimbe dieta.
Mentalitatea da totusi semne de schimbare, insa din pacate numai in randul paturii extrem de subtiri aici a femeilor educate si care se intretin singure. Procentul lor este insa extrem de mic, aproape insignifiant.
Ciudat este ca, desi situate in polul opus al practicilor occidentale, anumite elemente sunt comune celor doua lumi atat de diferite intre ele. De exemplu, si in Mauritania, ca si la noi, femeile apeleaza la medicamente cu efecte adverse extrem de periculoase in legatura cu care nu au informatii sau, daca au, aleg sa ignore semnalele de alarma. Sigur, rezultatul scontat este diferit: la noi, pierderea de kg, la ele, acumularea. S-a dezvoltat o piata neagra extrem de prospera, iar femeile ajung sa ia hormoni folositi in cresterea de camile si de gaini si steroizi. Stiinta farmaceutica pusa in slujba unor practici de un primitivism atroce.
Cand am citit despre aceste practici si despre un ideal de frumusete care mutileaza femeia, ii rapeste dreptul la viata, la sanatate, m-am intrebat cum de mai e posibil asa ceva in secolul nostru. Apoi, mi-am dat seama, ca desi procentele nu sunt asemanatoare ca amploare, si in lumea noastra femeile continua sa se mutileze pentru un ideal si, si mai grav, exista o intreaga industrie care face ca abuzurile lor comise impotriva propriilor corpuri sa para legitime. Asadar, in unele privinte, pastrand proportiile, semanam destul de mult cu Mauritania
